Prima dată tragem spanacul la tigaie într-un cub de unt, până se lasă si scade apa. Spanacul trebuie după asta să reușească să se răcească.

Amestecăm bine untul moale cu faina și la sfârșit se adaugă laptele rece. Se frământa aluatul, iese moale, dar nu-i lipicios. La cât unt îi acolo, ar fi și culmea... Aluatul se transferă in forma de tartă. Asta de-amu care cum îl ajunge capul. Se poate pune direct în formă și se întinde cu degetele. Sau se întinde cu sucitorul pe hârtia de copt și se transferă în formă cu tot cu hârtie. Se înțeapă din loc în loc cu furculița și se coace 15 minute la 180 de grade.

Până se coace un pic baza, pregătim umplutura. Spanacul din tigaie (cine se știe mai sensibil sau încă speră că și plozii o să mănânce, îl poate toca mai marunțel, ca să nu se incâlceasă în gura; eu am renunțat), 1 ou, 250g de ricotta, vreo 4-5 cozi de ceapă verde, sare, piper, 3-4 căței de usturoi (da mie îmi place ustiroiul, așa că cu scuteală și chiverniseală, vorba aia), nucșoară am mai pus eu. Mi se pare că am aruncat și vreo 2 linguri de smântână grasă, nu mai tin minte...

Se amestecă toate frumos, se toarnă peste bază si se mai dau la coptor pentru 40-50 de minute la 180 de grade. Mai trageți cu ochiul la ea, pentru că cuptoarele is diferite. Dacă vedeți că vă face fețe rumene, tre scoasă! Ét voilá! Îi bună rău.